Podul veneţian al diasporei moldoveneşti

Peste 200 de oameni din 18 ţări s-au adunat în perioada 17-18 martie la Veneţia pentru un offline al grupului ”Adoptă un Vot”. Evenimentul a costat circa 2 milioane de lei, incluzând bilete de avion, chiria sălii de şedinţe, cazare, prânzuri, cafele, materiale informative, transport. Cine a organizat şi cine a plătit aceste milioane? Cum au fost selectaţi participanţii şi care a fost eficienţa acestei investiţii?

La Aeroportul din Veneţia ne-a întâmpinat Carolina Cugut. O vedeam pentru prima dată în viaţă. S-a scuzat că are o maşină cam mică, şi a făcut tot efortul să încapă câţiva moldoveni cu tot cu bagaje. În drum spre hotel s-a mai scuzat că nu poate participa la forumul diasporei. Lucrează şi în week-end. Împreună cu soţul şi copiii ţin 2 restaurante, iar week-endurile sunt răspline de clienţi şi de muncă. De aceea a oferit măcar câteva ore, să întâmpine şi să transporte oamenii de la Aeroport. Nu-i cunoaşte, nu le ştie viziunile, nu le cere nimic, le oferă transport, plin de comunicare şi bunăvoinţă.

Carolina Cugut şi soţul său sunt în Italia de mulţi ani. Suficient de mulţi ca să fi reuşit să îşi facă un rost, să îşi aducă aici copiii, să le ofere alte perspective. Acum îşi permit să se simtă acasă chiar la Veneţia. Cel mai greu le-a fost să se rupă de Moldova. Le-a luat mai mulţi ani. Au lăsat acolo, împreună cu soţul, ani de muncă, o carieră în administrare publică, rudele şi toată istoria familiei. Astea nu le-au putut lua cu ei în Italia, dar au vrut foarte mult.

„Nu mai revin, dar vreau să ajut”

Timp de 2 zile, la Veneţia, am auzit zeci de istorii, ale unor oameni care au muncit zi şi noapte, câte 5-10-15-17 ani în străinătate. Şi care ani în şir nu se puteau rupe de Moldova, chiar dacă au plecat din cauza unor mari neşanse de a câştiga o bucată de pâine. Au visat ani în şir că vor aduna suficient, ca să revină în Moldova şi să le ajungă pe tot restul vieţii. Dar de fiecare dată reveneau în Moldova schimbaţi, atât de schimbaţi, încât Moldova, cu corupţia şi opacitatea ei, cu sistemul ei de sănătate şi asigurare socială precară, îi respingea ca pe nişte corpi străini. Acum, la Veneţia, zeci de persoane mi-au spus că nu se mai întorc. Dar n-au uitat, n-au renunţat şi nu vor să rupă legăturile cu Moldova.

Offline-ul din martie 2017 a fost pentru mulţi dintre ei un fenomen unic. Mai ales prin sensul nou al noţiunii de adopţie. Rodica Sibova este stabilită în prezent în Italia, fiind plecată din Moldova de peste un deceniu. Deşi este ocupată la locul său de muncă şi de creşterea unui copil, a decis să ofere timp anume pentru a organiza cazarea în familii de moldoveni stabilite în Veneţia doritorilor de a participa la offline. „Am scris o postare pe grupul „Adoptă un Vot” de pe Facebook, întrebând de oameni interesaţi să ofere cazare. Oamenii au fost foarte receptivi, în scurt timp unii mi-au scris unde locuiesc, la ce distanţă faţă de locaţia evenimentului si câte nopţi, respectiv pentru ce număr de persoane pot oferi cazare. Cu ajutorul Lidiei Plop şi al Tatianei Safaler, am reuşit să cazăm mai multe persoane, primite cu drag de Ana Nicoara, Ludmila Titomir, Lilia Tusa, Emina Gorenco, Eugenia Belibov, Efimia Rotaru, doamna Zinaida şi domnul Vasile din Mestre. De asemenea, câteva persoane s-au oferit să transporte participanţii de la aeroport spre hotel/gazdă, sau invers, dar şi la evenimente din oraş, Valeriu Safaler şi Ion Plop au fost foarte implicaţi la acest capitol”.

Cazarea, ca formă de „adopţie” moldovenească

Nici măcar organizatorii evenimentului nu au stat la hotel, pe de o parte făcând economii, pe de alta – folosindu-se de şansa unică de a comunica. Oxana Greadcenco de la Amsterdam a beneficiat de chirie gratuită. „Împreună cu soţul am fost „adoptaţi” de Andrea Lefter şi am avut avut parte de cea mai frumoasă şedere. Atunci când împarţi casa cu un localnic e foarte diferit decât experienţa pe care ţi-o poate oferi un hotel. Mulţumim mult, Andrea, pentru găzduire”.

Munca de organizare a acestui eveniment a durat câteva săptămâni. Grupul organizaţional este impresionant, peste 30 de persoane din 15 ţări. Niciunul dintre ei nu a fost plătit să se ocupe de această muncă, toţi au muncit voluntar, după ce încheiau ziua de muncă sau de studii acolo unde trăiesc. Apoi şi-au luat câte 3-4 zile din cont propriu şi au venit la offline din bani proprii.

Cristina Ţaranovici este o tânără din Moldova care a făcut studii la Riga, iar acum munceşte într-o mare companie spaniolă, care are proiecte în peste 40 de ţări ale lumii. Responsabilităţile ei la locul de muncă sunt mari, dar ea a decis să se implice, chiar dacă nu a fost sigură că acest eveniment va avea un asemenea succes. „Am văzut acest eveniment drept o oportunitate de a cunoaşte oamenii cu care am lucrat şi am comunicat săptămâni întregi online. La început eram un pic sceptică, mai ales când nu se ajungea la un consens în ceea ce priveşte organizarea, motivul fiind, în opinia mea, viziunea diferită pe care o aveau membrii echipei şi faptul că facem parte din generaţii diferite”.

O nouă generaţie a diasporei, o nouă viziune

Generaţia primului val de migraţie, care are 10-17 ani de când a plecat, s-a organizat, pe parcursul anilor, în mai multe asociaţii, prin care a încercat să îşi promoveze drepturile, dar şi să îşi menţină cultura şi legătura cu Moldova. De-a lungul anilor, s-au asociat şi cu unii lideri politici, şi cu unele guverne. Dar nimic nu a durat. ”Veteranii” activismului din diasporă au recunoscut că acest format e total nou. ”Am fost la mai multe congrese şi evenimente ale diasporei, dar e prima dată când e un eveniment autofinanţat, autoorganizat, şi mai ales – văd o mulţime de tineri care au studii serioase, sunt buni profesionişti, şi au o viziune nouă asupra modului în care ar putea comunica diaspora”, susţine Lilia Bicec, scriitoare, stabilită la Brescia, Italia.

În cadrul acestui eveniment au fost organizate mai multe ateliere de lucru, pe teme ce țin de alegeri, probleme sociale, independența mass-media. Tineri şi vârstnici din 18 state ale lumii au discutat ce pot face şi cum se pot implica pentru o organizare mai bună a alegerilor, desfăşurarea unor proiecte educaţionale, de caritate, de susţinere a micului business, a presei independente. Da, unele persoane ar fi vrut să fie creat un partid al diasporei, alţii ar fi vrut să promoveze un business sau un lider politic, dar majoritatea a vrut acţiuni diverse, la care să contribuie cât mai mulţi. „Am avut onoarea să moderez, împreună cu colegii mei Iurie, Corina şi Victoria grupul de lucru care se axa pe aspectele sociale şi de caritate. Ce să vă zic? Ai noştri din diaspora au trecut şi trec prin greutăţi de integrare, de dor de casă, de despărţire de familie şi de copii, însă au tăria şi dorinţa să ridice alţi oameni aflaţi în dificultate. Ei aduc ambulanţe în zonele rurale, contribuie la protezarea gratuită a copiilor în Italia, organizează “drumul bunătăţii”, promovează şi ridică nivelul conştientizării pe probleme grave ce ţin de violenţa în familie, dar şi alimentarea corectă şi sănătoasă, creează centre pentru copii cu dizabilităţi, contribuie la integrarea copiilor orfani în societate, ajută de la distanţă familii social-vulnerabile, întreprind activităţi de antreprenoriat social. Ai noştri sunt o forţă care poate mişca munţi din loc şi aduce acea mult aşteptată schimbare acasă”, susţine Natalia Cucoş de la Viena.

Peste 200 de oameni din 18 ţări, care s-au adunat în perioada 17-18 martie la Veneţia pentru un off-line al grupului ”Adoptă un Vot”, au consumat împreună circa 2 milioane de lei. Doar că o mare parte din această valoare nu s-a exprimat în bani, ci în oferte de cazare, transport, comunicare. Este un prim forum al reprezentanţilor diasporei autofinanţat, la care au participat toţi cei care au avut dorinţă şi interes. Anastasia Condruc, una dintre fondatoarele grupului ”Adoptă un Vot”, a confirmat public acest fapt: „Pentru prima dată în viaţă am simţit cum e să lucrezi într-o ierarhie orizontală, când nimeni nu ia o decizie în numele grupului de unul/una singur/ă, nimeni nu pune interesul propriu mai presus de cel al grupului şi toată lumea este tratată cu respect. Noi am făcut asta pe lângă jobul nostru de toate zilele, iar unde nu s-a ajuns am pus şi bani de la noi ca să iasă evenimentul aşa cum ne-am dorit”.

Preluat de la Ziarul de gardă: zdg.md